Divergența lumilor comunicației

11 Sep

Un fenomen foarte interesant, deși ușor explicabil, pe care în mod sigur îl observi dacă ai printre cunoștințele tale oameni care scriu, este o disociere – uneori mai pronunțată, alteori subtilă – a discursului acestora atunci când e exprimat verbal față de atunci când o fac în scris, cu o ușoară înclinare a balanței, cu privire la două aspecte, către partea scrisă. Iar aceste aspecte sunt calitate și virulența exprimării. Uneori, amândouă împreună, alteori doar câte una.

Mecanismele care conlucrează în favoarea calității superioare a scriiturii față de comunicarea verbală, mai ales dacă a doua se realizează sub formă de dialog, sunt foarte ușor de intuit și imposibil de negat. Când scrii, cursivitatea actului în sine este invizibilă pentru interlocutor. Ești singur cu gândurile tale, le aranjezi și rearanjezi, scrii, ștergi și rescrii de câte ori e nevoie, nu ești luat pe nepregătite, ai la îndemână o multitudine de surse consultative. Plus că nu trebuie să dai răspunsul instantaneu. Când cineva citește ce ai scris, nu are de unde să știe când și unde te-ai blocat, pentru cât timp, unde ai căutat (sau ți-ai verificat cunoștințele în legătură cu) o anume informație, etc. Deci, e ușor să pari, în scris, mai deștept decât într-o conversație directă.

Însă sunt și excepții, de exemplu cazurile youtube sau facebook warriors, acei minunați adepți ai dezbaterii, care o practică doar de dragul slobozirii de insulte gratuite către lumea largă. Am spus doar că e mai ușor să pari mai deștept, nu e neapărat obligatoriu. Căci, pentru foarte multă lume, lipsa interacțiunii directe cu interlocutorii și confortul rezultat din imposibilitatea de a-i privi în ochi în timpul actului comunicării conduc spre o descătușare de asemenea proporții încât culcă la pământ orice avantaj care, pentru a fi fructificat, cere puțină răbdare și chibzuință.

Și iată că am ajuns, cum-necum, la a doua caracteristică definitorie pentru comunicarea în scris, și anume vehemența limbajului. Și respectiv la lucrurile care ne interesează în mod direct pe noi, fanii de SF. (Fandomul SF?) În destule locuri (spre exemplu în articolele apărute ca reacție la Final Frontier 2015) am văzut exprimări de genul „Vorbind calm la aceeași masă oameni care în mediul virtual scot scântei când se întâlnesc”. Cum e posibil așa ceva? Păi tocmai pentru că, atunci când se privesc în ochi, când stau față în față, omul real cu omul real, nu omul cu răul întrupat în imaginea celuilalt, interlocutorii comunică total diferit. Efectele vorbelor se văd imediat, lucru care contribuie la mai bune înțelegere și demitizare a celuilalt, la coborârea sa de pe acel tron întunecat (mai mult sau mai puțin justificat construit). Mă veți înțelege acum, sper, de ce sunt convins că există două lumi distincte ale comunicării interumane.

În fine, de ce spun toate astea? Pentru că nu cred că mai e pentru cineva un secret că în bietul nostru fandom (sau haideți să-i spunem mai bine mica noastră comunicate, dacă preferați) s-au acumulat și alimentat tensiuni. Nu vreau să detaliez motivele, cu atât mai puțin să mă lansez într-o speculație despre cine și unde are dreptate. Nu acest lucru e important în acest moment, lupta în sine, dacă ia forma unei dezbateri de idei, e bună. Chiar constructivă. Contează însă extrem de mult cum e purtată. Căci, o idee justă susținută într-un mod reprobabil e mai nocivă decât una proastă susținută cu eleganță. Da, e mai proastă, căci se compromite pe ea însăși odată cu forma pe care o îmbracă.

Avem în septembrie prilejul de a ne întâlni și a sta de vorbă la Suceava. Față în față. Sunt lucruri care au mers bine, altele care au mers prost. Nimic de zis. Lucrurilor trebuie să li se spună pe nume. Însă cât de bine e când acest lucru se întâmplă cu eleganță. Și, mai ales, când se pot trage concluzii, învățăminte, iar apoi evenimentele se pot organiza mai bine. Spre câștigul tuturor. Iar unui asemenea demers, eu personal îi dau șanse de reușită numai în lumea reală a comunicării.

Iar ca redactor al unei revistei aparținând Cygnus-ului, una dintre instituțiile care organizează RomCon-ul, nu pot decât să lansez incitația de a participa la acest eveniment către toată suflarea care respiră SF&F: scriitori, editori, fani și cititori!

de Alexandru Lamba

Articol preluat cu acordul autorului din revista Gazeta SF.

Leave a Reply