ROM-CON-URI (I)

Acest nume a apărut după Revoluţia din ’89. Pentru Timişoara a fost o Revoluţie, asta e clar.

Înainte de 1989 întâlnirile cenaclurilor de anticipaţie sau science-fiction se chemau Consfătuiri.

Aşadar aveau un Con, oricum, în faţă, nu în coadă. Consfătuirea cenaclurilor de literatură ştiințifico-fantastică, aşa s-au chemat la început. Prima Con-sfătuire a avut loc în aprilie 1972, la Bucureşti, fiind un produs al hazardului, dar şi al unei bune comunicări între doi preşedinţi: Daniel Cocoru, preşedintele cenaclului Solaris al Casei de Cultură a Studenţilor „Grigore Preoteasa” din Bucureşti, înfiinţat în 1969, şi Doru Treta, preşedintele cenaclului H.G.Wells al Casei de Cultură a Studenţilor din Timişoara, înfiinţat în noiembrie 1969, la câteva luni distanţă de Solaris.

Care era sensul sau scopul acestor consfătuiri? Sensul primei consfături nu era prea clar, pentru că nu exista un program cu teme şi puncte, cu ordine de zi, cu ore şi minute de desfăşurare.

Plecarea cenaclului H.G.Wells spre Bucureşti s-a făcut ca pentru o întâlnire-schimb de experienţă, aşa cum era practica instituită între Casele de cultură ale studenţilor. Era moda schimburilor de experienţă, între cenacluri studenţeşti şi cenacluri din întreprinderi, între studenţi şi utc-işti, între studenți şi elevi ş.a.m.d.

Deşi, dacă am analiza-o la rece, chit că a fost multă improvizaţie, eu i-aş da primei consfătuiri, cea din 1972, nota 8 (menţionez că eu nu am scăpat niciuna din prime 20 de consfătuiri).

Ce s-a discutat? S-au discutat multe: ce este s.f.-ul, care este specificitatea lui, multe întrebări privind estetica, multe întrebări privind relaţia dintre ştiinţă şi literatură, ştiinţă şi artă.

În prim-planul primei consfătuiri s-au postat, cum era şi firesc, scriitorii care erau cunoscuţi: Ion Hobana, Adrian Rogoz, Sergiu Fărcăşanu, Vladimir Colin, Horia Aramă, Gheorghe Săsărman, Victor Bârlădeanu, Vladimir Zednic. Dintre cenaclişti o bună impresie mi-au lăsat Lucian Hanu, Sorin Sighişanu şi Ghighi Teibrich de la Bucureşti, Alexandu Mironov şi A. Săftoiu de la Craiova.

Grupul timişorean era foarte numeros, dar eclectic şi neomogen. Erau cam timizi şi cam retractili. Prea cuminţi, cu excepţia lui Marcel Luca şi parţial a lui Lucian Ionică. Mi-aduc aminte că eu, cel venit de câteva săptămâni la Casa Studenţilor din Timişoara, l-am contrazis pe Colin şi pe Victor Bârlădeanu, cu argumente estetice (citisem de curând estetica lui Benedetto Croce, Gyorgy Lukacs, dar şi Kant, iar Aristotel cu teoria mimesisului era căpătâiul estetic al fiecărui filolog). În toiul discuţiilor mi s-au aliat Lucian Hanu şi Sorin Sighişanu, Marcel Luca mirându-se de unde ştiu atâtea. Nu ştiam chiar aşa de multe, dar, faţă de alţii, ştiam mult mai mult.

Casa de Cultură a Studenţilor „Grigore Preoteasa” din Bucureşti rămâne în isotrie ca şi gazdă a primei consfătuiri a cenaclurilor s.f. din România. Uniunea Scriitorilor apărea în fundal, oarecum ca un for tutelar, nedeclarat, de fapt, dar evidenţiat, în special datorită lui Ion Hobana. Încă nu apăruse pe piaţa literaturii s.f. româneşti cenaclul Marţienii (al scriitorilor profesionişti) . Am fost atunci, la prima întâlnire trei cenacluri: cel de la Bucureşti – Solaris, care deja se spărsese în trei chiar în preajma consfătuirii, unul fiind Tahionii, condus de V. Moraru, student în anul al treilea la Facultate de Fizică a Universităţii din Bucureşti, altul era cenaclul s.f. condus de Lucian Hanu, student la Filologia bucureşteană, şi, bineînţeles, Solaris-ul, condus, aşa cum v-am mai zis, de Daniel Cocoru). Apoi H.G. Wells de la Timișoara și H. Coandă de la Craiova.

Primul Romcon, adică acea primă consfătuire a asigurat un climat bun. Nu au fost concursuri, nu au fost premii, nu a fost niciun fel de competiţie. A însemnat un prim moment de contact între cenaclişti şi scriitori. Un moment foarte bun.

A doua consfătuire a fost la Craiova, în toamna aceluiaşi an 1972, organizată fiind de cenaclul „Henri Caondă” al Casei Tineretului din Craiova, cenaclu condus de profesorul de matematici Alexandru Mironov. Casa Tineretului din Craiova era, la vremea aceea, un fel de club, într-o clădire veche şi, oarecum, neprieteneoasă. Foarte departe de condiţiile de lucru din casele de cultură ale studenţilor. Acest lucru a fost compensat însă cu vârf şi îndesat de căldura organizatorilor, de grija deosebită acordată fiecărui reprezentant al fiecărui cenaclu. A apărut un cenaclu nou la Craiova, cenaclul s.f. din Drobeta Turnu Severin.

Atmosferă bună, de lucru. S-a organizat şi o expoziţie de artă plastică. Timişorenii au făcut o bună impresie, apăruse doară volumul de Povestiri Ştiinţifico-Fantastice (coordonat de Marcel Luca, Doru Treta şi Gheorghe Baltă) al cenaclului H. G. Wells şi, de asemenea, primul fanzin tipărit al unui cenaclu din România, Paradox (coordonat de Marcel Luca şi Cornel Secu).

În iulie 9172 cenaclul Solaris scosese şapirografiat, într-un tiraj de 99 de exemplare, fanzinul Solaris. Povestea acestui fapt am mai spus-o, n-am s-o mai reiau acum.

În primii doi ani, adică 1972 şi 1973, au fost câte două consfătuiri ale cenaclurilor în fiecare an. Aşadar: în aprilie 1972 – prima consfătuire la Bucureşti; noiembrie 1972 – la Craiova a doua consfătuire; martie 1973 – la Timişoara a treia consfătuire; noiembrie 1973 – la Oradea a patra consfătuire (cenaclul Horenii de la Oradea va apare în evidenţe în martie 1973, deşi el era înfiinţat de inimosul Viorel Pantea încă din 1971).

Dar, mai pe îndelete şi pe mai departe cu excursul nostru, în numărul următor al Helionului Online.

de Cornel SECU

Material preluat de pe site-ul Clubului Helion.