Lucian Dragoș Bogdan: RomCon 2015, Suceava

1 Oct

Îmi amintesc că eram în pragul adolescenţei, devorator flămând de sefeuri şi încercam să-mi imaginez cum o fi acolo, în lumile acelea de poveste în care se întâlnesc creatorii de lumi fantastice. Au trebuit să treacă mulţi ani până să pot vedea cu ochii mei ce înseamnă. Paradoxal, prin ochii adultului a privit şi copilul, cu sentimentul acela sublim că a fost lăsat să facă ce vrea în raionul de jucării al unui supermarket.

Mai văzusem Suceava, o dată cu ani în urmă, când am străbătut pasul Tihuţa alături de Horia Nicola Ursu, care mă ducea spre Iaşi, la „Zilele Dan Merişca”, să-mi lansez volumele de povestiri. Altădată, în timpul unei delegaţii de la serviciu, m-am pricopsit cu un DVD foarte interesant în care cetatea Sucevei renăştea în lumea virtuală la gloria şi măreţia din vechime. Şi iarăşi, mai demult, eram copil ce căsca mirat ochii la lumea dimprejur, când am păşit întâia dată pe aceste meleaguri. Eh, vremuri…

Am ajuns acum acolo într-un univers paralel – unul în care, deşi calendarul arăta toamnă, zilele de vară au acaparat locul, făcând sejurul cum nu se poate mai frumos. Şi cel loc putea fi mai nimerit pentru o asemenea manifestare decât observatorul astronomic? Cu liste, cu mape de prezentare, cu numele frumos scris şi legat pe şnur în jurul gâtului, de l-am purtat mândru prin toată Suceava, la mănăstirea Voroneţ şi încă hăt! – tot drumul până la Alba Iulia. Poate fi greu de înţeles pentru un om normal, sau pentru unul care mă ştie extrem de reticent în a purta orice înscrisuri care-mi arată apartenenţa la asta sau la ailaltă. Şi n-am cum s-o explic, căci de v-aş spune că sefeul mi-e casă, iar lumea asta loc de preumblare, m-aţi crede nebun…

Citește tot articolul în Gazeta SF.

Leave a Reply