Nominalizările la premiile Romcon: o analiză (1)

12 sept.

În primul rînd trebuie observat că în meniul site-ului Romcon ar fi trebuit să fie Premii Romcon și acolo să avem mai multe articole. Dintre care, indispensabil, unul introductiv în care să se afirme criteriile și regulile.

Adică: premiile se dau scriitorilor și artiștilor români (că este Romcon, nu? Sau, dacă se premiază și traduceri – cum se întîmplă cu premiile Seiun, Lasswitz, Italia, Grand Prix de l’Imaginaire, Geffen, Ignotus – să se precizeze asta) pentru opere făcute publice în anul 2014 (1 ianuarie – 31 decembrie, ca să fie clar, să n-avem vorbe).

Apoi: numele categoriei este urmat de o precizare menită să definească acea categorie. De pildă: categoria Roman, pentru cel mai bun roman al anului. Categoria Traducător, pentru cea mai bună traducere a anului (caz în care ar fi mai nimerită formularea Traducere) sau cel mai bun traducător al anului (se pare că s-a ales a doua variantă, pentru că nu avem decît niște nume). Categoria Articol – pentru cel mai bun articol al anului (deși, văzînd lista, se pare că e vorba de o categorie Publicistică, la care se premiază cel mai bun autor de articole din anul respectiv).

Și cîteva regului: sînt cinci nominalizări la fiecare categorie (mai puțin acolo unde nu au existat suficiente opere), iar cele cinci se scriu explicit, cu autor și titlul operei pentru care se face nominalizarea. De pildă: categoria Roman, nominalizare Ne vom întoarce în Muribecca, de Sebastian A. Corn. Categoria Traducător, nominalizată Alina Bilciuirescu pentru… nu știu ce a tradus Alina Bilciuirescu în 2014, asociez numele ei doar cu Hoțul cuantic, dar asta a apărut în 2015, așa că juriul a rămas dator aici.

Cum fac alții? Uite-așa: http://www.sfwa.org/nebula-awards/rules/ și http://www.thehugoawards.org/hugo-categories/

Și mai cred că la alții TOȚI membrii juriului își precizează opțiunile, că de-aia au acceptat să facă parte din juriu. Din ce scrie pe site reiese că, în acest caz, doar cinci din șapte și-au făcut treaba. De ce nu toți? Ăia doi care nu și-au trimis opțiunile de ce-au mai acceptat să facă parte din juriu? Doar ca să arate că sînt neserioși? După isprava asta sper să nu mai auzim de cei doi în legătură cu juriul RomCon. Să se recuze singuri, să fie dați afară… n-are importanță.

Bun. Și acum categoriile. O să încerc să nu îmi pun  problema de ce X și nu Y, deși sînt niște categorii în care mi se pare suspectă lipsa unui nume, cîtă vreme alte categorii au 11 nominalizări și îmi pare greu de înțeles cum de nici unul din cei 7 nu a trecut pe listă pe Z sau W.

Încă o observație înainte de a trece în revistă nominalizările (pentru a analiza, repet, criteriile și regulile, nu nominalizările în sine). Textul introductiv este foarte sărac, atît de incomplet, încît l-aș numi sfidător la adresa fanilor, pentru că nu am cum numi altfel un text introductiv la niște premii care să nu definească categoriile, să nu precizeze criterii și reguli. Iar în el se spune doar că nominalizările prezintă reunirea opțiunilor juriului. Adică juriul n-a dezbătut, ca să ne ofere nouă, fanilor, spre vot, o listă de nominalizări (deci, după ce că n-au votat toți, cei care au votat nici n-au dezbătut opțiunile, aș acum face orice juriu din lumea asta). S-a preferat varianta cea mai leneșă. Cu strigături, aș zice, deoarece că avem totuși o precizare: la categoriile cu mai mult de cinci nominalizări se va mai vota o dată, pentru a se alege între primele două clasate. Adică la categoriile cu cinci nominalizări se va vota una din cinci, la cele cu mai multe se va vota una din două. A naibii regulă!

Am început bine. 🙂

Secțiunea Literatură.

Categoria Editură. Aici juriul a pus pe listă toate editurile, ceea ce-mi iscă o întrebare: dacă treci de-a valma, tot ce-ți trece prin cap (să nu se supere nimeni? Să nu-ți asumi tu, juriu, nici o responsabilitate?), la ce mai e nevoie de juriu?

Revistă tipărită (se pare că am făcut bine că am vorbit cu cine trebuia și am sesizat că, din celebra listă cu 22 de categorii publicată în Observator cultural după dezbaterea „serioasăˮ de la Timișoara, lipseau revistele. Adică mințile luminate s-au gîndit la videoclip filmat din picioare cu durata de 12,5 minute – exagerez, știu – și au uitat de reviste! Avînd în vedere numrul copleșitor de videoclipuri filmate din picioare cu durata de 12,5 inute și cele una-două reviste de care oricum n-a auzit nimeni… era și normal). Sînt nominalizate cele patru reviste, dar n-ar fi stricat și un criteriu care să prevadă un număr minim de apariții. O revistă care apare o singură dată pe an… nu prea e revistă. E din aceeași categorie cu almanahurile. La premiile Hugo categoriile semiprozine și fanzine cer un minimum de patru apariții în anul respectiv pentru a putea fi luate în considerare.

Revistă electronică. Aici e OK, sînt cinci reviste, cele care au convins juriul.

Traducător. Sînt șase nume, dar normal ar fi fost ca, alături de nume, juriul să precizeze și care au fost traducerile fiecăruia din 2014, pentru a face mai ușor votul fanilor. Așa, ce să facă fanul care vrea să voteze? Să caute pe net ce a tradus fiecare în anul de eligibilitate? Sau să aleagă varianta cea mai ușoară și să îl voteze pe cel care i se pare mai bun dintre cei șase? Las la o parte faptul că, pentru a judeca un traducător, cel care judecă ar trebui să știe unde se termină meritele traducătorului și unde încep ale redactorului. Dar, în fine, să acceptăm convenția că judecăm produsul finit, iar meritele sînt întru totul ale celui care apare ca traducător. Sper totuși ca măcar membrii juriului să fi ținut seama de traducerile din 2014 și nu de faima traducătorului.

Precizarea traducerilor pentru care au fost nominalizați cei șase ar fi răspuns și întrebării mele privind-o pe Alina Bilciurescu. Spun asta pentru că, după rateurile juriului de la Premiile Colin… e bine să verifici ce spun competenții membri ai juriilor noastre (unii dintre ei – mai exact trei din șapte – prezenți și în acest juriu, probabil ca o recunoaștere a „competențeiˮ despre care vorbeam).

Și totuși, această categorie ar fi fost mai normal să se cheme Traducere și să premieze cea mai bună traducere a anului, așa cum la roman e premiat cel mai bun roman, nu cel mai bun romancier.

Antologator. Sînt patru nume, dar se amestecă antologiile cu almanahurile, care, oricum, sînt din alt film. Almanahul nu este o antologie, este o revistă cu apariție anuală, nu știu de ce se confundă una cu alta. Structura lui este aceeași cu a unei reviste, modul de lucru al redactorului unui almanah este același cu al unui redactor de revistă.

Și din nou nu avem o regulă a scrierii nominalizărilor. Pentru antologii se precizează titlurile, la cele două almanahuri luate în considerare, nu, și cititorul este lăsat să ghicească ce vrea să însemne „pentru almanahurile Anticipațiaˮ. Care almanahuri? Era greu să pui două titluri, așa cum s-u precizat cele două ale lui Ștefan Ghidoveanu?

Debut în volum, Roman, Volume de povestiri – nimic de comentat.

Pentru categoriile Nuvelă, Povestire și Schiță cred că ar fi trebuit defnită categoria, ca să se evite întrebări de genul „Gravitație 0,7ˮ este nuvelă? Conform căror criterii?

Studiu academic și Eseu. Iarăși criteriile. Nu ar fi fost mai bine să fie definite categoriile? De pildă, ce face ca volumul lui Florin Pîtea să fie la categoria Eseu și nu la Studiu academic?

Revenind la Eseu, o nedumerire: criterii de eligibilitate? Apare în listă Trilogia franciscană de Franciscus Georgius, care, într-adevăr, a fost lansată în 2014. Dar, în prezentarea volumului făcută cu ocazia lansării, se spune: „Volumul cuprinde sub o singura coperta cele trei carti în format electronic lansate anul trecut în 8 septembrie 2013, gazduite de Dușan Baiski în Biblioteca Banat: Pre-Supunere, Tolkien cel veșnic verde și Acumulatorul gelos.ˮ (http://supravirtual.blogspot.se/2014/03/carti-lansare-trilogia-franciscana-la.html) Și-atunci?! Mai este eligibil volumul? Dacă, într-adevăr, prmeiile se dau pentru opere publicate în 2014 (ceea ce, deocamdată, doar am dedus).

O prezență cel puțin interesantă – dacă nu surprinzătoare – la această categorie (și acum încalc un pic principul enunțat la început, că nu comentez nominalizările în sensul de ce X sau Y, dar are legătură pînă la urmă cu criteriile despre care tot vorbesc, pentru că în lipsa lor a apărut această anomalie) este cea a lui Mariano Martin Rodriguez. Păi nu e Romcon? Dacă se intenționează premierea unor opere traduse ar trebui să avem categorii pentru opere traduse, așa cum fac și cei despre care vorbeam mai la început, chiar dacă Spania, Franța, Germania, Israel, Japonia nu dau decît premii pentru proză. Aici chiar adunăm mere cu pere!

O categorie de un superb umor involuntar este Articol. Unde nominalizate sînt cinci nume. Deci nu e vorba de cel mai bun articol, ci de cel mai bun autor de articole. Sau autorul cu cele mai bune articole publicate în 2014 (să rămînem totuși la impresia că e vorba de 2014). Iarăși creează confuzie lipsa definirii categoriei, a criteriilor de eligibilitate (chiar dacă e vorba doar de articole publicate oriunde – în cărți, reviste, bloguri, forumuri, jurnale intime, citite la cenaclu etc.) și neprecizarea operei (cutare pentru articolele publicate în… – ca să știe lumea de unde să-l ia, pentru ce e trecut pe listă, că doar n-o să căutăm acum pe net să vedem la fiecare pe unde a publicat).

O altă problemă cu această categorie este amestecul recenziilor cu articolele despre SF&F, fandom, critică și teorie literară, editorialele… iarăși parcă sînt lucruri diferite. Asta dacă tot am spart categoriile în subcategorii. Poate că n-am dreptate, poate că nedespărțirea asta ține de o strategie a juriului. Dar care strategie, dacă juriul n-a explicat nimic…?

Acestea au fost observațiile privind definițiile, criteriile și regulile – mai exact, lipsa lor – în ceea ce privește Secțiunea Literatură.

În partea a doua a acestui articol, voi discuta celelalte categorii.

Michael Haulică

(Publicat în Galileo Online, 13 iulie 2015)

 

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.