Nominalizările la premiile Romcon: o analiză (2)

12 sept.

Secțiunea Audio-vizual

Avem șase categorii, dintre care două cu cîte două subcategorii la rîndul lor (on air și on-line, în cazurile Emisiune radio și Emisiune tv). O singură subcategorie are parte de trei nominalizări, Emisiune radio on-line. În rest… una sau nici una. Am spus de mai multe ori că, dacă avem un produs valoros, acesta trebuie premiat, lăudat etc., chiar dacă nu avem încă patru mai proaste ca să putem împlini o categorie de nominalizări. Dar asta nu înseamnă că dacă avem un produs, îl nominalizăm și-l votăm. Cred că cea mai simplă soluție pentru aceste cazuri e ca produselor-unicat, care într-adevăr ar merita evidențiate (unicitatea nu este totuși un criteriu de valoare), să li se acorde premii speciale. Pe care să și le asume juriul, că de-aia e juriu. Mai ales că, în aceste cazuri, majoritatea fanilor nici măcar n-au auzit/văzut producțiile respective.

Iar dacă am fi avut niște reguli de comunicare a nominalizărilor, poate am fi găsit, alături de titlu și autor, un link la site-urile emisiunilor on-line. Măcar astea să poate fi văzute de cei cărora le este solicitat votul.

 

Secțiunea Arte plastice

Sînt cinci categorii: Pictură/Grafică – BD – Ilustrație de carte – Copertă de carte – Debut în expoziție. Deci categoriile în care se poate afirma un artist sînt primele patru, dar de debutat nu poate debuta (ca să fie băgat în seamă) decît ca expozant. De ce nu, pur și simplu, Debut? Un juriu competent cred că poate distinge valoarea unui debutant, indiferent ce foră de artă plastică practică acesta.

Mai departe. La Pictură/Grafică avem niște nume. Pentru ce au fost nominalizate? Pentru expoziții? Sau pentru ce? Că ilustrația de carte și banda desentaă au propriile categorii. Iar dacă pentru expoziții – ce expoziții? Unde au fost, cînd? N-ar trebui să știe și cei care nu sînt obișnuiți cu domeniul pentru ce merite ia X premiul?

Vedem că s-a ales varianta premierii celui mai bun artist la fiecare categorie, nu se premiază opera, ca la literatură. De ce aici e altfel? Și ajungem din nou la lipsa definițiilor-criteriilor-regulilor, marea problemă a acestor premii.

Nu avem nominalizate cele mai bune cinci coperte de carte, ci ni se prezintă o listă cu cinci nume, urmînd să căutăm noi pe net operele respectivului. Tot e bine că, măcar, se spune la ce editură pot fi găsite copertele/ilustrațiile respective (în paranteză fie zis, nu-mi amintesc ce coperte a făcut Ionuț Bănuță pentru Paladin, dar dacă zice juriul… cine-i poate pune competența la îndoială?).

La Ilustrație de carte e cea mai corectă listă. Cutare pentru ilustrația la cartea cutare. N-avem dubii, n-avem întrebări, trimitere directă. Vedeți că se poate?

 

Secțiunea Promovare/Popularizare

În primul rînd nu este definită promovarea/popularizarea, așa că nu știm care sînt meritele nominalizaților. Promovare e atunci cînd ai o rubrică de SF&F la o revistă și scrii despre sefeul românesc? Păi ar cam fi în fișa postului, ca să zic așa. Sau se apreciază că ai reușit să convingi o redacție să-ți încredințeze o rubrică și, prin asta, aduci mari servicii sefeului românesc? Dar poate popularizare este să pui mereu postări pe Facbook despre lansările altora, despre cărțile altora etc., în loc să-ți vezi doar de interesul tău, adică de promovarea propriilor opere? Faptul în sine de a avea un site/blog în care vorbești despre cărțile tale sau despre ce mănînci, pe unde te plimbi… se consideră promovare/popularizare? A fi agent și a-ți face treaba înseamnă că ai merite în promovarea sefeului?

Sau avem doar o umbrelă sub care adunăm activități care pot fi meritorii și toate converg spre ideea de promovare/polularizare? Hai s-o luăm așa. Deși definirea secțiunii și a categoriilor ne-ar fi scutit să ne dăm cu presupusul.

Avem, din nou, cinci categorii, dintre care două fără nominalizări: Fanzin și Agent literar.

Serios? Nu avem fanzine? (Sper că membrii juriului, chiar dacă au o vîrstă, n-au rămas la ideea că fanzin e ceea ce numeam așa în anii ’80) Sau tocmai de-aia lipsește definiția, ca să nu jignim sensibilitățile unora, trecîndu-le revista la categoria fanzine? E drept că aici, nici dicționarele limbii române nu sînt foarte hotărîte în a defini fanzinele. Dar măcar s-ar fi putut crea o definiție în funcție de care să fie judecată categoria (chiar preluînd definiții – eventual adaptate – din regulamentul premiilor Hugo, de pildă).

Despre agent literar… iarăși: ce înțelege onor juriul (sau cine a pus categoriile pe hîrtie) prin agent literar? Că nu putem spune că în România nu există agenți literari. E vorba de agenți ai scriitorilor de SF&F? Mai săpați, poate găsiți chiar și așa ceva.

Blog și Pagină web personală. Cum s-a făcut departajarea? De ce pagina lui Marian Coman e blog și blogul meu e pagină? Ce se consideră blog, ce se consideră pagină personală? Ca să știm și noi despre ce vorbim. Să înțelegem de ce premiul merge la X și nu la Y.

Și închei cu categoria care, de fiecare dată cînd a apărut pe undeva, mi-a pus întrebări la care nam prea răspuns sau mai mult am căutat răspunsuri decît am găsit ceva acceptabil. Ce înseamnă a fi promotor? Din nou, ar fi fost foarte utilă o definiție a categoriei, niște criterii de eligibilitate.

 

Nu știu ce va ieși din toată povestea asta. Juriul tace, chiar dacă, între timp, au apărut observații și întrebări legate de eligibilitate – măcar pentru astea ar fi trebuit să iasă din carapace și să dea niște răspunsuri. Dar, probabil, ăsta e compotamentul juriilor noastre din ultimii ani (mai ales că destui membri ai acestui juriu au făcut parte din mai toate juriile din ultima vreme): au obiceiul s-o dea în bară și nu au obiceiul să recunoască și să repare erorile,  membrii juriului considerînd, probabil, că orgoliul lor este mai presus de credibilitatea premiilor. Și-atunci? Ne trezim că luăm premii de care nu sîntem mîndri, că sîntem nominalzați alături de indivizi dubioși (sau măcar cu un comportament discutabil – deși nimeni nu discută comportamentele, ceea ce face ca aceste devieri să se repete an după an, în diverse forme), iar toată treaba asta cu premiile, în ciuda eforturilor de a așeza lucrurile într-o matcă pe care s-o vedem perpetuată, transformată în tradiție, apare doar ca veșnic motiv de ceartă sau de manifestare a puterii pe care unii cred c-o au sau vor s-o aibe.

Dragilor, în domeniul cultural nu există putere impusă. Există doar notorietate și respect. Dar astea ți le oferă cei pentru care faci ceea ce faci, nu ți ele iei singur. Respectul nu este un soi de bufet suedez din care să-și ia fiecare cît poftește, indiferent dacă e în stare să înghită cît și-a luat.

În speranța că vom avea cîndva niște premii care să conteze, atît pentru cei care le iau, cît și pentru ceilalți, să ne gîndim deja la premiile din 2016. Pe astea de-acum eu nu le-am înțeles.

Michael Haulica

(Publicat în Galileo Online, 27 iulie 2015)

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.